Parcul Carmen Sylva, Timisoara
Dupa cateva luni bune de amenajari in primavara si vara lui 2011, parcul Carmen Sylva, fost Gheorghe Doja, are o noua fata. Fiind prin zona am decis sa fac cateva poze din parc pentru a vedea care este noua fatada. E o transformare placuta, avand si o zona speciala pentru caini (nu cred sa fie in oras alt parc de genul), o gramada de zone pentru copii, banci si mai ales, iarba verde si copaci. O oaza in mijlocul unui oras tot mai aglomerat. Din nefericire nu s-a putut face ceva si din punct de vedere fonic, pentru ca masinile care merg pe bulevardul Mihai Viteazu inca enerveaza.
Si acum, poze Parcul Carol Sylva Timisoara
Castelul Banloc, judetul Timis
Castelul de la Banloc sau Castelul Karátsonyi, numit dupa familia careia i-a apartinut castelul, este unul dintre conacurile-castel din Banat, fiind unul dintre cele mai cunoscute.
Castelul din Banloc se afla in centrul comunei Banloc, la 7 km de Deta si 50 de Timisoara, aflat intr-un parc plin de arbori, avand o istorie tumultoasa, fiind in acest moment abandonat. Desi exista pe lista ministerului culturii, castelul e aflat in paragina.
Istoria Castelului de la Banloc
Desi dovezi despre existenta localitatii apar inca din secolul XIII, despre castel se stie cu siguranta ca a fost construit in 1793 de catre contele Lázár Karátsonyi. Parcul si spatiul de langa au fost decorate in parcursul a doua secole, pana la inceputul primului razboi mondial. Ocupatia sarba din primii ani de dupa razboi aduce mari daune castelului, castelul din acea perioada semanand cu situatia actuala a castelului.
Pana la urma ultimul conte Karatsonyi este obligat de datorii sa vanda castelul Reginei Elisabeta a Greciei, aceasta renovand castelul si parcul de langa. Acestea raman in posesia acesteia pana in 1948, cand regina si angajații au fost alungati, statuile parcului au fost vandalizate cu bâtele, arhiva și biblioteca – arse.
Clădirea castelului a fost mai intai atribuită Gospodăriei Agricole de Stat (1950-1956), Ocolului Silvic (1956-1958), apoi a devenit Casă de bătrâni (1958-1964). A stat abandonat aproape doi ani, apoi a devenit orfelinat (1966-1983) și, prin schimb între Inspectoratul școlar și Leagănul de copii, școală cu clasele I-X (1983-1991). Castelul a suferit mult datorita cutremurului din 1991, iar de atunci e in paragina.
In 2011, la ultima vizita la castelul din Banloc, e aproape imposibil sa intrii din cauza cainilor care sar sa te muste si a unui paznic plictisit care pune cainii pe tine.
Castelul si Parcul din Banloc
As putea sa dau foarte multe detalii despre castelul din Banloc, dar multe din informatii le puteti gasi si pe wikipedia. Voi spune foarte scurt despre castel si parcul de langa acesta.
Castelul din Banloc este construit pe un plan în formă de “U”, fiind o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu fațada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată, in stil renascentist. Langa cladirea castelului se afla un parc frumos amenajat pana la venirea comunistilor in 1948. Acum e un parc interesant, o mini padure.
Castelul din Banloc in 2011
Avand intentia de a vizita castelul din Banloc, mi-am luat mijlocul de transport si am purces dinspre Deta catre Banloc. Pe drum, am dat de cateva lucruri interesante.
In primul rand, imediat dupa iesirea din Deta catre Banloc, dupa prima curba a drumului, gasim un turn de post interesant (eu asta banuiesc ca este).

Tot mergand inainte ajungi pana la urma in localitatea Banloc, iar foarte aproape de Banloc dai si de castel.

Si, dupa cum ziceam, castelul din Banloc
Conacul Petala din Clopodia
Conacul Petala din Clopodia se afla in localitatea Clopodia, judetul Timis, in apropierea granitei cu Serbia, intre judetele Timis si Caras-Severin, la 7 km de DN7 (drumul dintre Moravita si Moldova Noua, in localitatea Jamu Mare este iesirea catre Clopodia), fiind o clădire cu parter şi subsol, construita initial in stil baroc, dar apoi refacuta in stil neoclasic.
Compoziţia generală a castelului a fost modificată de o serie de lucrări de consolidare a structurii, marcate la exterior prin prezenţa celor doi contraforţi, unul poziţionat într-un colţ al clădirii, celălalt pe faţada dinspre parc. Accesele prezente pe fiecare faţadă sunt, de asemenea, intervenţii ulterioare din perioada comunistă, perioadă în care a fost modificată şi conformaţia spaţiul interior, păstrându-se totuşi chiar şi astăzi unele dintre elementele compartimentării iniţiale.

Conacul a fost construit in 1840 de catre Nyeky Antal, fiind apoi moştenit de sora sa, Parnói Leona, ajungând mai apoi, în 1889, în posesia lui Parnói Gizella, soţia prim-ministrului maghiar de la acea vreme, Wekerle Sándor. Acesta isi va vinde proprietatea imediat dupa Marea Unire din 1918 unui general roman, Vintila Petala. Castelul a ramas in posesia lui pana in 1951, cand acesta impreuna cu familia lui au parasit domeniul si au fugit la Paris.
Castelul a ramas in paragina, in perioada comunista fiind folosit ca spatiu de depozitare, tabara pentru copii si scoala.
In anii ’90 castelul este retrocedat Mariei-Rose Mociorniţa, strănepoata generalului, care o vinde proprietarilor actuali, soţii Erina. In acest moment castelul, alaturi de anexele acestuia si de parcul dendrologic sunt monumente istorice.
Raul Timis la Sag – 5 iulie 2011
Poze ale raului Timis in localitatea Sag, judetul Timis. Poze realizate din trenul personal Timisoara – Resita.
Statiunea Sanmihaiu German, judetul Timis
Statiunea Sanmihaiu German din judetul Timis se afla la 17 km de Timisoara, iesind pe calea Utvinului (pe la Liceul Auto, Freidorf, Zona Industriala din Sud-Vestul orasului), foarte aproape de Timisoara, avand destui turisti care vin din Timisoara pentru a face baie in bazinele cu apa calda.
Apa termala a fost descoperita in anii 70 cand se sapa dupa…. petrol. In acel moment persoanele care administrau zona nu au vazut o utilizare a acelor ape dar, mai recent, o companie a preluat zona si a creat un fel de mini statiune langa Timisoara.
Apele termale vin de la mai mult de 2000 m adancime si umplu 3 bazine in cadrul complexului turistic de la Sanmihaiu German, cu o temperatura a apei in bazine de aproximativ 38-40 de grade celsius, cu aburi incarcati cu minerale cu proprietati relaxante, apa pura din punct de vedere bacteriologic si bogata in oligoelemente si siliciu.
Apele termale de aici sunt bune pentru persoanele care sufera de reumatism si traumatisme neurologice periferice.

Poza e de pe siteul lor si cam asa arata strandul de la Sanmihaiu German.
Programul e de marti pana duminica, de marti pana vineri de la ora 15:00 la ora 01:00, sambata de la 13:00 la 01:00 iar duminica de la 13:00 la 00:00. Luni este inchis pentru igienizare.
Pentru cei care vor sa ajunga la Sanmihaiu German pentru a merge la strand, folositi iesirea din Timisoara, pe strada Banatul (zona Aurora) si mergeti in continuare in Freidorf, iar de acolo in Utvin, Sanmihaiu Roman si apoi in Sanmihaiu German.
Daca nu sunteti cu masina si vreti sa ajungeti acolo intr-un alt mod, aveti si varianta autobuzelor de la RATT, ruta M36 (Timisoara – Sanmihaiu German). Plecarea din Timisoara e din Dambovita (la depou), autobuzul oprind si la Liceul Auto, strada Polona, in Utvin, Sanmihaiu Roman si apoi in Sanmihaiu German.
Un bilet de la Timisoara la Sanmihaiu German costa 5 lei.
Cetatea Ciacova
Cetatea Ciacova a fost ridicata langa o veche albie a raului Timis. Unele sectoare din santurile ei par sa existe si astazi. S-a conservat foarte bine turnul-donjon, cu baza rectangulara (9,80 m X 10,50 m) care are o intaltime de 23,70 m. La primul nivel, grosimea zidariei este de 2,70 m, restrangandu-se apoi pana la 1,80 m, la ultimul etaj.

Colturile sunt sprijinite de contraforturi perpendiculare pe laturi, ridicate pana la nivelul celui de-al doilea etaj, de unde au aspect de lesene. Interiorul a fost structurat pe patru nivele, din care doar parterul a fost boltit. Pe latura de sud-est, o nisa inchisa semicircular conduce catre o scara in spirala de grosimea peretilor. O alta scara, cu pornirea aflata tot la parter, facea relatia cu un subsol, astazi naruit. Deschideri sunt prezente pe laturile turnului, in fomra un fante-ambrazuri, cu inchideri semicirculare sau drepte. Coronamentul se compune dintr-un sir de creneluri si merloane.

Materialul de constructie a fost exclusiv caramida, asezata in asize despartite de paturi groase de 1-2 cm de mortar de buna calitate. Turnul a stat alaturi, in faza medievala de functionare, cu alte componente amase necunoscute – incinta, constructii inferioare. Perimetrul incintei a fost disturs la 1701. Acum turnul este folosit ca bazin de apa pentru strandul local.
Cetate regala a carei prima mentiune este prilejuita de donatia ei catre fratii Nicolae si Gheorghe Zsidoi in 1394 (data aproximativa). Dupa o incercare de reluare, prin schimb, stabilita in intervalul 1395-1401, cetatea va reveni aceleiasi familii, care isi va forma noul nume de nobilitate (Csaki) de aici.

Gara Caransebes
Caransebes este un nod de cale ferata din judetul Caras-Severin. Continue reading
Caransebes
Caransebeș (în maghiară Karánsebes, în germană Karansebesch), este un municipiu în județul Caraș-Severin, Banat, România.
Populatia
Populația municipiului Caransebeș este de 28.301 locuitori, dintre care 92,13% sunt români (26.074 persoane), 2,14% ucraineni (608), 2,01% romi (569), 1,87% germani (530), 1,18% maghiari (336) și sub 1% alții. Din punct de vedere religios, 87,03% s-au declarat ortodocși, 4,86% romano-catolici, 4,18% baptiști, 2,24% penticostali și sub 1% fiecare pentru alte religii. (recensamant 2002)
Economie
Caransebeșul, una dintre cele mai vechi așezări din Banat, în secolul al XVI-lea, devenise unul dintre cele mai importante centre comerciale din regiune fiind favorizat de așezarea sa geografică la intersecția drumurilor comerciale ale Europei de sud-est și ale Europei Centrale.
Istoricul ungur Pesty Frigyes (născut la Timișoara) menționa că la 1449 Caransebeșul era cunoscut ca un oraș comercial de prim rang.
Activități economice intense sunt menționate în documente din secolul al XIX-lea. Astfel, în 1874, aici erau înregistrați 21 comercianți și 39 meseriași, existau muncitori în făbricuțele orașului sau în pădurile Comunității de Avere, iar cei mai mulți locuitori se îndeletniceau cu agricultura și creșterea animalelor. În 1875, este construită gara Caransebeș și depoul de locomotive. Sunt terminate liniile ferate spre Timișoara (1876) și Orșova (1878).
Între 1830 – 1831, la Caransebeș, peste râul Timiș, se realizează – folosind dimensiuni metalice fabricate în uzină (fier pudlat) – primul pod metalic în arc, cu calea jos, de către inginerul Carol Maderspach, unul dintre proprietarii Uzinei de metalice și de minerit din Rusca Montană. Continue reading